In fiecare miercuri dimineata, Andrei vine cu doamna care are grija de el la psiholog. Andrei a fost “etichetat” de catre parinti si educatoarea lui ca fiind un “copil problema” – “nu ne intelegem cu el, este mereu morocanos, agitat si nervos; nu putem avea o discutie linistita cu el; nu stim ce sa ii mai facem” – mi-a spus la inceput mama lui Andrei.

Intr-adevar, Andrei este un copil trist. Merge dimineata devreme cu mama la gradinita, la pranz vine doamna si il ia,  iar pana seara, daca doamna poate il scoate in parc…daca nu, se joaca singur in casa, pana vin parintii lui.

Ca Andrei, sunt multi copii, deoarece adultii care trebuie sa fie cu ei si sa aiba grija de ei, au gasit o metoda de a evita asta si au pus eticheta de “copil dificil sau copil problema”. Andrei, Mihai, Ema, Ana…sunt permanent agitati si creeaza tot felul de situatii mai mult sau mai putin usor de gestionat pentru adulti – sunt copii tristi pentru ca li se acorda prea putine zambete, prea putina securitate si caldura, pentru a se simti iubiti, dar in schimb au multe jucarii, haine si mananca absolut tot ceea ce e mai bun.

Dar ei se chinuie singuri sa se adapteze intr-o lume destul de neprietenoasa  si necunoscuta – Andrei se lupta cu toti in fiecare zi, Ema ii loveste pe cei care se apropie de ea, Mihai este permanent bolnav din cauza tensiunii interioare acumulate. Toata energia lor este canalizata in directii adaptative pentru ei, dar care nu fac decat sa le provoace mai mult rau. Au nevoie sa invete sa gaseasca moduri de adaptare mai eficiente si mult mai constructive.

Sunt copii care refuza sa creasca si raman ancorati in comportamente de bebelusi, sunt copii care uda patul in timpul somnului sau au cosmaruri, sau doar refuza sa manance. Multe din aceste comportamente indica anxietate si agitatie interioara si multe dintre ele sunt strigate de ajutor.

Psihoterapia le ofera  copiilor, oportunitatea de a lucra cu propriile lor probleme, de a se cunoste pe ei, de a se accepta asa cum sunt si de a se maturiza in experienta terapeutica.

Dar copiii nostri au nevoie de pregatire pentru a face fata provocarilor din viata lor: o noua bona, prima zi de gradinita sau de scoala, mersul la dentist, sosirea unei nou copil in familie.

Pregatirea este importanta, deoarece copii, ca si adultii,se simt in siguranta stiind la ce sa se astepte; aceeasi securitate este importanta si pentru copii atunci cand merg la psiholog.

Din experienta de pana acum, am observant faptul ca parintii  iau in considerare psihoterapia atunci cand copilul manifesta dificultati la scoala sau acasa, dar si cand apar traume, fobii, pierderi in familie. Parintii pot apela la psihoterapie si daca sunt ingrijorati in privinta dezvoltarii generale a copilului.

Psihoterapia poate fi in mod special de ajutor copilului, impreuna cu parintii si sau educatorii, atunci cand alte interventii nu au dat razultate si copilul nu face fata scolii sau grupului in care a intrat.

Chiar daca copilul dumneavoastra are 6 sau 16 ani, este foarte important  sa fie ascultat atunci cand cere ajutor, chiar daca o face in alt fel decat am face-o noi.

Si cand se intampla asta, e important sa fie pregatit si sa stie care sunt obiectivele pentru care merge la psihoterapeut, dar si beneficiile pe care le va avea mergand acolo.