-          Ai intalnit copii carora le este greu sa fie atenti atunci cand vorbesc cu cineva? Sau care nu se  pot concentra pentru a-si face temele?

-          Cunosti adulti care au dificultati in organizarea sarcinilor sau care iti pierd frecvent lucrurile necesare?

-          Cu siguranta ai vazut persoane care se rasucesc  in scaun, cautandu-si permanent locul sau se ridica fara un motiv anume si se agita prin camera? Sau persoane care vorbesc excesiv de parca ar fi impinse de un motor...

Deja a intrat in limbajul comun faptul ca un copil mai neatent si agitat psiho-motor ar putea fi un copil cu ADHD. ADHD este un sindrom definit clinic,caracterizat prin limitarea inadecvata pentru varsta a atentiei sustinute, asociata de obicei cu impulsivitate si hiperactivitate. Este caracterizat de un tipar comportamental persistent de impulsivitate si neatentie, cu sau fara o componenta de hiperactivitate.

Persoanele care sufera de acest sindrom sunt diagnosticate inca din copilarie, iar o proportie de 30 - 50% dintre acestia au simptomele respective pana la maturitate. Adolescentii si adultii cu ADHD au insa o probabilitate foarte mare de a-si insusi mecanisme de adaptare pentru a face fata nerabdarii lor.

Ca multe alte cuvinte, desi denumirea acestui sindrom este importata din SUA, aceasta  exista si in Romania, dar sub o alta denumire clinica. Din pacate, studii reprezentative realizate in tara noastra sunt foarte putine: din cate stiu, exista unul singur, care dateaza din anii ’80, iar toate informatiile pe care eu ca psiholog le folosesc in cabinet sunt cele furnizate de cercetarile straine.

Datele grupate din intreaga lume despre incidenta ADHD arata astfel: Germania – 10,9%, China – 6,1% (ceea ce sugereaza ca ADHD nu este neaparat o afectiune a statelor dezvoltate, industrializate), Noua Zeelanda – 2,6% , Marea Britanie – sub 1%, Suedia – 1,2-2,1%. Studiile americane cel mai bine (Diagnostic and Statistical Manual of mental Disorder) folosite, de includerea ADHD fara hiperactivitate (subtipul predominant cu tulburari de atentie), de componenta lotului din punct de vedere al statutului socio-economic sau in functie de clasificarea copiiilor cu ADHD si tulburari de conduita.

Ideea ca ADHD este mai intalnit la baieti decat la fete este general acceptata, dar raportul este greu de determinat deoarece perspectivele culturale diferite si rata mai mare a tulburarilor de conduita intalnite la persoanele de sex masculin pot sa determine adresarea in numar mai mare a acestora la psiholog.

Criteriile ADHD cautate in populatia generala au fost prezente la 9,2% (5,8-13,6%) dintre baieti si 2,9% (1,9- 4,5%) dintre fete. Fetele cu diagnosticul clinic de ADHD pot fi afectate mai mult din punct de vedere cognitiv sau al atentiei decat baietii. In ceea ce priveste afectarea cognitiva rezultatele sunt neconcordante.

Din experienta mea de psiholog, pot sa spun ca am intalnit ADHD si la adulti, nu doar la copii.

Un mediu haotic, care nu reuseste sa modeleze sau sa sustina comportamentul orientat catre un scop anume, poate determina un copil sa fie dezorganizat, iar simptomele de ADHD pot sa devieze atunci cand se asigura structura corespunzatoare. Pe de alta parte, daca mediul haotic se mentine pe parcursul perioadelor critice ale dezvoltarii cerebrale si de consolidare a sistemului atentional, acest fapt poate determina ADHD permanent.